Ispita: o tangentă la cercul vieții.

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

 infinitul tău

un surâs pe buzele

dragostei mele

COSTEL ZĂGAN, CRATIMA POEZIEI

(GOGYOHKA MEA)

sprijin

munții

cu

fruntea

o prăpastie

COSTEL ZĂGAN

ODĂ SPRE NOAPTE

 În pântecele

unei ploi

de

toamnă

mizez

totul

pe

Apocalipsă

COSTEL ZĂGAN, ODE GINGAȘE

AMALIEI SPOR DE GINGĂȘIE

 Soarele-i cu Amy în brațe

soarele-i pune raze pe buze

copilăria-i gata s-o înhațe

chiar fericirea s-o acuze

Soarele-i pune raze pe buze

soarele se joacă-n părul ei

jucăriile de-acasă-s duse

la carul zilei trag doi zmei

Soarele se joacă-n părul ei

copilăria-i gata s-o înhațe

și anii or să vină - ehei-

soarele-i cu Amy în brațe

Soarele-i pune raze pe buze

 celei mai gingașe dintre muze

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

EROAREA DE-A FI MAMĂ

 Răbdarea de-a fi părinte

doamnelor se-nvață

dacă vrei să mergi-nainte

a fi mamă-i o povață

Domnilor se-nvață

cum să fii din nou copil

totul se plătește-n viață

și nimic nu-i inutil

Cum să fii din nou copil

dacă vrei să mergi-nainte

pune-i mamei ca fitil

răbdarea de-a fi părinte

Doamnelor se-nvață

taman erorilor să faci față

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

DECALOG ÎN DESTRĂMARE

 Ajungă-i zilei răutatea ei

și mie fericirea de-a fi trist

nevoie n-am nici de femei

sunt singur așadar exist

Ia-mi fericirea de-a fi trist

că-i pâinea mea cotidiană

și dacă totuși nu e nu insist

tratează-mă cu altă rană

Că-i pâinea mea cotidiană

nevoie n-am nici de femei

și singurătatea trece-n goană

ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist

mă sinucid iubito deci exist

Costel Zăgan, CEZE(E)ISME, 2008

CIUDAT

Sunt

câțiva

îngeri

pe

sus

iubito

și

vai

un

stol

de

fete

pe

gardul

dintre

rai

și

iad

Costel Zăgan, PRELUDII PENTRU FLUTURI (Gala poeziei de dragoste, 2015)