INFINIT ARGHEZI

 Că niciodată Arghezi n-a fost mai etern

niciodată toamna nu fu mai frumoasă

dacă frunze de lumină peste noi se cern

Domnule Arghezi hai-napoi acasă

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

niciodată niciodată niciodată niciodată

Domnule Arghezi te invit la masă

hai și lasă-ți umbra drept notă de plată

Niciodată niciodată niciodată niciodată

dacă frunze de lumină peste noi se cern  

dă-mi din toamna-ceea Doamne o bucată

căci nicicând Argezi n-a fost mai etern

Niciodată toamna nu fu mai frumoasă

Domnule Arghezi hai cu toate-acasă

COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008

AMALIEI SPOR DE GINGĂȘIE

 Soarele-i cu Amy în brațe

soarele-i pune raze pe buze

copilăria-i gata s-o înhațe

chiar fericirea s-o acuze

Soarele-i pune raze pe buze

soarele se joacă-n părul ei

jucăriile de-acasă-s duse

la carul zilei trag doi zmei

Soarele se joacă-n părul ei

copilăria-i gata s-o înhațe

și anii or să vină - ehei-

soarele-i cu Amy în brațe

Soarele-i pune raze pe buze

 celei mai gingașe dintre muze

COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II

 

EROAREA DE-A FI MAMĂ

 Răbdarea de-a fi părinte

doamnelor se-nvață

dacă vrei să mergi-nainte

a fi mamă-i o povață

Domnilor se-nvață

cum să fii din nou copil

totul se plătește-n viață

și nimic nu-i inutil

Cum să fii din nou copil

dacă vrei să mergi-nainte

pune-i mamei ca fitil

răbdarea de-a fi părinte

Doamnelor se-nvață

taman erorilor să faci față

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

DECALOG ÎN DESTRĂMARE

 Ajungă-i zilei răutatea ei

și mie fericirea de-a fi trist

nevoie n-am nici de femei

sunt singur așadar exist

Ia-mi fericirea de-a fi trist

că-i pâinea mea cotidiană

și dacă totuși nu e nu insist

tratează-mă cu altă rană

Că-i pâinea mea cotidiană

nevoie n-am nici de femei

și singurătatea trece-n goană

ajungă-i zilei răutatea ei

Și mie fericirea de-a fi trist

mă sinucid iubito deci exist

Costel Zăgan, CEZE(E)ISME, 2008

PRIMA ELEGIE CU ADAM ȘI EVA

Între doină și baladă

de la crez la mântuire

 n-am s-o las să cadă

mâna fără de iubire 

De la crez la mântuire

de la mine peste toate

ceru-l vezi fără oprire

ca să dai apoi din coate

De la mine peste toate

cum să las mâna să cadă

aș mai face de se poate

între doină și baladă

De la crez la mântuire

dacă visăm fără oprire

Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II

STORC LACRIMILE LUCRURILOR

Lecturezi grădina doar din pat

lecturezi grădina din grădină

Doamne într-o clipă ce-ai aflat

scârție cerul poate n-o să țină

Lecturezi grădina din grădină

lecturezi grădina doar din mers

dacă pleci și tu cine-o să revină

parcă-i tot mai strâmt în Univers

Lecturezi grădina doar din mers

Doamne într-o clipă ce-ai aflat

ce burete violet nopțile ți-a șters

lecturând grădina doar din pat

Lecturând grădina din grădină

lumină Doamne lângă lumină

Costel Zăgan

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul

viaţa trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în mine răstignindu-l

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

este trup din trupul tău preasfânt

de-l rostesc se-nfiorează găndul

fără tine nu există nici un gând

Este trup din trupul tău preasfânt

viaţa trece visul însă mai rămâne

niciodată azi şi mâine şi oricând

Doamne Iisuse al limbii române

Iartă-mă că-ţi sângerez cuvântul

îi dau viaţa-n mine răstignindu-l

Costel Zăgan, CEZEISME ,2008

UN REPORTAJ FĂRĂ VOTCĂ

Lui Florentin Florescu in memoriam

Posteritatea să te doară ca o boală

și-un copil să-ntrebe unde-ai fost

doar un poet să scrie haide scoală

s-a terminat cu noaptea pe de rost

Și-un copil să-ntrebe unde-ai fost

doar un reportaj să scrii o jucărie

iubita Doamne să te ia parcă la rost

numai tu în gând să-i spui o poezie

Numai un reportaj să scrii o jucărie

și dacă-un poet te-ndeamnă scoală

atunci să uiți de moarte fir-ar să fie

posteritatea să te doară ca o boală

Ș-un copil să-ntrebe tată unde-ai fost

ci râsul tău să fie poate un ultim cost

Costel Zăgan