* Plimbări prin infernul cotidian! (Costel Zăgan)
Omul este o licență poetică a hazardului.
Costel Zăgan, Inventeme
Omul: ce alt animal l-ar mai putea opri?
Nu tot ce găsești, ai pierdut!
Unele drumuri nu mi le pot permite, și-atunci zbor!
Costel Zăgan
Ce-i afară-i înăuntru, iar ce-i înăuntru-i afară!
COSTEL ZĂGAN
Dar sânii tăi ce sunt, dragoste?
COSTEL ZĂGAN, INVENTEME
Ispita: o tangentă la cercul vieții.
Târziul începe de azi!
Ca orice poet, mi-am pierdut anii printre versuri