Insomniile
mă dau
afară
din
poem
oglinda clipește printre flori
iar eu mă fac că sunt tot eu
restu-i
Don Quijote de la Mancha
râzi
până nu închid
dosarul
cu
rădăcina
unei
flori
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
Insomniile
mă dau
afară
din
poem
oglinda clipește printre flori
iar eu mă fac că sunt tot eu
restu-i
Don Quijote de la Mancha
râzi
până nu închid
dosarul
cu
rădăcina
unei
flori
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
pardon
frecventez pe rând toate cuvintele
ca pe târfele unui bordel cosmic
toate mă înșeală și eu nu pot
să le zic decât să tacă
să le spun eu ce vreau să aud de la ele
dar curvele-s curve