Tata a plecat din Bucovina
tata a plecat de-acasă acasă
dar a luat cu dânsul și fântâna
un balot de nori ca de mătasă
Tata a plecat de-acasă acasă
zestra lui din traistă-i Bucovina
și-un hanger de care nu-i pasă
cineva i-a închis la brâu lumina
Zestra lui din traistă-i Bucovina
tata a plecat de-acasă acasă
totuși nu mai știm a cui e vina
a plecat de tot în cer la coasă
Tata a plecat de-acasă acasă
s-a-ntâlnit cu mama și n-o lasă
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
Funcționează cu focos sentimental
iubești și Dumnezeu explodează de Iisus Hristos
Costel Zăgan
* Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință.
* În mințile noastre stă din nou la pândă gândul că istoria se face pe deasupra capetelor noastre.
Din nou apare, neliniștitoare întrebare:
CE-I DE FĂCUT?
* Adevărul este că nu știm, după atâtea secole de istorie, cum pătrunde spiritul în lume.
* Fără să fie o împlinire, adolescența rămâne, totuși, preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare.
* Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși.
* Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii.
* Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii.
* Pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze.
CONSTANTIN NOICA:
* Ce este casa? Din ce s-a născut?
Din foame, frică, eros și logos.
* Nu faceți case mai înalte decât arborii!
* Nu prea mănânc jăratic.
* Trebuie să lași în spate măcar câteo carte zilnic.
* Până la ora 12 nu trebuie să vorbești cu nimeni.
* Iorga trecea prin 30 de cărți pe zi.
* La Judecata de Apoi trebuie să spui ce ai făcut, dar nu arătând câte cărți ai scris, ci ce ai scris în ele.
* În orice logică îți povestești cărțile pentru Judecata de Apoi.
......................................
* Devin, încet-încet, un specialist al suspensiei.
COSTEL ZĂGAN
SCRISOARE DESPRE ”UMANISM”(1946)
* ”Firea sa îi este omului daimon.”(Heraclit)
Aforismul vrea să spună : omul locuiește, în măsura în care este om, în apropierea zeului.
* ”Plin de merite, totuși în chip poetic locuiește omul pe acest pământ.”(Holderlin)
**
Orice ”nu”este doar afirmarea lui ”nu”.
Orice afirmare rezidă în recunoaștere.
***
Tocmai pentru că gândirea gândește ființa, ea gândește - Nimicul.
****
Limba este deopotrivă loc de adăpost al ființei și lăcaș al esenței omului.
Prin esența ei simplă, gândirea ființei se ascunde în noi.
******
Rămâne însă mereu valabilă vorba, aproape trecută cu vederea, din Poetica lui Aristotel, cum că
poezia este mai adevărată decât cercetarea sistematică a ființării.
.jpg)
.jpg)
