marți, 8 octombrie 2024
RECITIND: JURNALUL DE LA PĂLTINIȘ (GABRIEL LIICEANU), 1983
* Orice infern devenea suportabil dacă paradisul culturii era cu putință.
* În mințile noastre stă din nou la pândă gândul că istoria se face pe deasupra capetelor noastre.
Din nou apare, neliniștitoare întrebare:
CE-I DE FĂCUT?
* Adevărul este că nu știm, după atâtea secole de istorie, cum pătrunde spiritul în lume.
* Fără să fie o împlinire, adolescența rămâne, totuși, preambulul afectiv al oricărei împliniri viitoare.
* Altfel spus, romantismul culturii este expresia puberală a spiritului însuși.
* Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii.
* Trezirea spiritului nu poate avea loc decât în spațiul culturii.
* Pentru a acționa, spiritul trebuie să se întrupeze.
CONSTANTIN NOICA:
* Ce este casa? Din ce s-a născut?
Din foame, frică, eros și logos.
* Nu faceți case mai înalte decât arborii!
* Nu prea mănânc jăratic.
* Trebuie să lași în spate măcar câteo carte zilnic.
* Până la ora 12 nu trebuie să vorbești cu nimeni.
* Iorga trecea prin 30 de cărți pe zi.
* La Judecata de Apoi trebuie să spui ce ai făcut, dar nu arătând câte cărți ai scris, ci ce ai scris în ele.
* În orice logică îți povestești cărțile pentru Judecata de Apoi.
......................................
* Devin, încet-încet, un specialist al suspensiei.
COSTEL ZĂGAN
RECITINDU-L PE HEIDEGGER
SCRISOARE DESPRE ”UMANISM”(1946)
* ”Firea sa îi este omului daimon.”(Heraclit)
Aforismul vrea să spună : omul locuiește, în măsura în care este om, în apropierea zeului.
* ”Plin de merite, totuși în chip poetic locuiește omul pe acest pământ.”(Holderlin)
**
Orice ”nu”este doar afirmarea lui ”nu”.
Orice afirmare rezidă în recunoaștere.
***
Tocmai pentru că gândirea gândește ființa, ea gândește - Nimicul.
****
Limba este deopotrivă loc de adăpost al ființei și lăcaș al esenței omului.
Prin esența ei simplă, gândirea ființei se ascunde în noi.
******
Rămâne însă mereu valabilă vorba, aproape trecută cu vederea, din Poetica lui Aristotel, cum că
poezia este mai adevărată decât cercetarea sistematică a ființării.
miercuri, 2 octombrie 2024
INFINIT ARGHEZI
Că niciodată Arghezi n-a fost mai etern
niciodată toamna nu fu mai frumoasă
dacă frunze de lumină peste noi se cern
Domnule Arghezi hai-napoi acasă
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
niciodată niciodată niciodată niciodată
Domnule Arghezi te invit la masă
hai și lasă-ți umbra drept notă de plată
Niciodată niciodată niciodată niciodată
dacă frunze de lumină peste noi se cern
dă-mi din toamna-ceea Doamne o bucată
căci nicicând Argezi n-a fost mai etern
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă
Domnule Arghezi hai cu toate-acasă
COSTEL ZĂGAN, CEZEISME, 2008
DOSAR DESCHIS LA PAGINA URMĂTOARE
Insomniile
mă dau
afară
din
poem
oglinda clipește printre flori
iar eu mă fac că sunt tot eu
restu-i
Don Quijote de la Mancha
râzi
până nu închid
dosarul
cu
rădăcina
unei
flori
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
